conventare

conventare
1con·ven·tà·re
v.tr. (io convènto) OB
pattuire, promettere
\
DATA: av. 1294.
————————
2con·ven·tà·re
v.tr. (io convènto) OB
aggregare al collegio dei dottori, conferire il titolo di dottore, laureare
\
DATA: av. 1306.
ETIMO: der. del lat. conventus "adunanza, collegio", v. anche 1convento.

Dizionario Italiano.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • cuvânta — CUVÂNTÁ, cuvântez, vb. I. (Rar) 1. tranz. A vorbi, a grăi, a zice; a declara. 2. tranz. A ţine un discurs. ♦ A recita. 3. intranz. A avea facultatea de a articula cuvinte. [prez. ind. şi: cuvintez] – lat. conventare a se întruni mereu . Trimis de …   Dicționar Român

  • cuvânt — CUVẤNT, cuvinte, s.n. 1. Unitate de bază a vocabularului, care reprezintă asocierea unui sens (sau a unui complex de sensuri) şi a unui complex sonor; vorbă. ♢ Cuvânt simplu = cuvânt care conţine un singur morfem radical. Cuvânt primitiv = cuvânt …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”